Istoria

Istoria

Teleneşti este un oraş în Republica Moldova , reşedinţa Raionului Teleneşti este situat în partea centrală a ţării, pe malul drept al râului Ciulucul Mic, la 93 km de Chişinău, pe traseul Chişinău-Bălţi şi la 30 km de calea ferată Călăraşi. Există date, că Teleneştii au fost populaţi din vremea dacilor. Dimitrie Cantemir afirmă, că pe locul Teleneştilor ar fi existat o cetate gotică (dovadă a acestei afirmaţii este faptul că în îmrejurimi s-au găsit rămăşiţe). Există mai multe versiuni despre toponimia localităţii. În conformitate cu una dintre ele, la originea Teleneştilor se află satul Ineşti. Mai tîrziu a fost construit un orăşel. Încă din vremuri antice împreună cu grecii şi romanii pe teritoriul Daciei au intrat evreii sefarzi. Dar mai ales în evul mediu, din vremea domnitorului Alexandru cel Bun, mai apoi la începutul sec. XYI în Moldova au migrat evreii din Germania (aşkenazi), aşezându-se şi în vecinătatea imediată a Ineştilor şi au format un tărg vestit în Basarabia. Mulţi numesc Teleneştii o “localitate evreiască”. Insăşi evreii numesc târgul Teleneşt ( prin analogie cu Tel-Avivul), ceea ce se traduce din ivrit ca : “deal lângă Ineşti”. Conform unei alte legende, aici a fost un boier, care avea o slugă leneşă. Boierul era enervat pe sluga leneşă şi-l probozea: “Ce te leneşti,mă?”. Mai târziu această frază s-a transformat în numele târgului. Însfârşit, ultima legendă a Teleneştilor este legată de un boier Telea, care avea moşie pe acest loc la sfârşitul secolului XY, în vremea domniei lui Ştefan cel Mare. Cert este că primul act istoric în care se vorbeşte clar despre Telenesti, aşezat pe malul râului Ciulucul Mic, datează cu anul 1611. Un alt factor care a determinat dezvoltarea localităţii ca târg a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Ioan Calamachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri – pentru a strânge străinii. Nu este exclus că tocmai aceste privilegii au contribuit la dezvoltarea oraşului ca târg. După reforma religioasă a patriarhului Nicon în Rusia din secolul XYII aici au poposit lipovenii, ruşi de rit vechi, care s-au aşezat în lunca Ciulucului. Conform unor date la 1817 în satul şi târguşorul Teleneşti locuiau 140 de ţărani cu gospodării mici şi 283 de case de negustori, în această perioadă oraşul se dezvoltă intens ca centru comercial. Datorită amplasării sale avantajoase, la hotarul dintre codri şi câmpie, Teleneştiul a cunoscut o dezvoltare vădită. Biserica cu hramul Sf. Prooroc Ilie a fost construită din piatră, în anul 1842, de moşierul Gheorghe Feodosig. Primele şcoli parohiale în Telenesti şi satele din jur apar în a doua jumătate a sec. XIX începutul sec. XX. Prima bibliotecă particulară a fost deschisă în Telenesti la începutul secolului XX. Tot în sec. XIX, începutul sec. XX oraşul devine centru comercial important. Aici funcţionau întreprinderi mici meşteşugăreşti şi comerciale, moară cu aburi, şcoală primară, spital, farmacie, bibliotecă. Astfel, foarte multă vreme la Teleneşti au convieţuit în pace trei comunităţi: românească, evreiască şi lipovenească, fiecare cu biserică şi şcoală proprie. Românii au avut 3 biserici (inclusiv o catedrală), evreii mai multe sinagogi, iar lipovenii o biserică de rit vechi, care există şi în prezent. Una dintre sinagogi a existat chiar şi în vremurile sovietice. Catedrala ortodoxă (Sfîntul Ilie) de pe medean a fost distrusă de autorităţile sovietice în anul 1965. Biserica veche ortodoxă a fost demolată în 1914, întrucăt în 1904 se construise una nouă (cu hramul Adormirea maicii domnului), care este redeschisă. În anii 60-80 la şcoala Teleneşti au lucrat o serie de pedagogi iluştri, cum ar fi: Beniamin Cogan , Ilie Ţehman, Mendel Şapocinic, Miron Strulovici, David Bronştein, Ştefan Guţu, Ion Canicovschi, Ludmila Năstase, Buma Vainboim, Israil Iosilevici. Printre absolvenţii şcolii din Teleneşti se numără scriitorii şi publiciştii Ion Constantin Ciobanu (n.Budăi), Tudor Gheorghe Ţopa ( n.Chiţcanii-Vechi), Boris Druţă (n. Ineşti) şi Efim Josanu, artiştii Gheorghe Mustea (n.Mândreşti) şi Valeriu Găină (n. Căzăneşti), medicii Vadim şi Mihai Hotineanu, Stanislav Ungureanu (1952- ), Boris Sasu, Nicolae Buruiană, Constantin Martâniuc, Ludmila Rusu (n. Căşăneşti) jurnalistul şi diplomatul Lidia Reniţă (Taran), matematicianul Ion Bunu (n. Mândreşti), astrofizicianul Alex Găină , (n. Căzăneşti), economistul Mihai Roşcovan, jurnalistul Constanin Starâş.

În anul 1940-41 şi 1949 autorităţile sovietice au masacrat şi deportat 117 persoane din Teleneşti, dintre care mai mult de jumătate au fost comercianţii evrei. Dar şi fasciştii germani nu au dat dovadă de mai multă înţelepciune, dând vina pentru toate relele pe evrei. Holocaustul dezlănţuit de fascişti a curmat viaţa multor evrei nevinovaţi din Teleneşti, iar mulţi dintre evrei au urmat calea ghetourilor. Calvarul evreilor din Teleneşti este descris de ineşteanul Boris Druţă în cartea “Flori de dor pentru Şalom”. 235 de teleneşteni au căzut în lupte mai ales în Polonia şi Germania mai ales în anii 1944-45

Sub sovietici, Teleneştiul a fost unica localitate din Basarabia, cu excepţia Chişinăului, în care a activat o sinagogă. În ultimele decenii ale secolului XX, comunitatea s-a destrămat aproape fulgerător: toţi evreii au părăsit oraşul, lăsând în urma sa două cimitire, unul cu circa 1600 de morminte, obiect de studiu pentru istorici, şi sinagoga brusc ruinată. Deşi emigranţii, practic, nu mai revin la baştină, evreii din Teleneşti, s-au unit la Tel-Aviv într-o asociaţie şi editează un ziar în limba rusă „ТЕЛЕНЕШТСКАЯ УЛИЦА” (în română „Strada Teleneştilor”).

Târgul Teleneştilor a fost centru raional de trei ori după cel de al doilea război mondial. La începutul anilor 60 centrul raional a fost plasat la Lazovsc (actualmente Sângerei).